Din experienta veacurilor vine ideia, ca sentimentele impersonale, precum dorinta de a ajuta pe aproapele nostru și bucuria ce vine din acea actiune, este un important medicament pentru tratamentul sufletului, în deosebi atunci cînd tu însuși trăiești o nenorocire. Adica. daca fiinta umana simte o bucurie impersonala, atunci tristetea este diferita de o tristete acentuat personala. Astfel de sentimente impersonale presupun deja o stare, un nivel spiritual al sufletului și ne dezvoltă calitatile de a simti si de a ne controla pe sine devenind cu totul diferite . Să ne imaginăm o persoana care este intr-o permanenta furtuna a simturilor sale si se leagana asemenea pendulului dintr-o stare de bucurie spre o stare de tristete permanenta. Ea va fi cea, care își va determina cu certitudine echilibrul prin ajutorul care –l va aduce unei alte persoane mai triste, astfel se va abate de la starea sa anume, alinînd durerea altcuiva.

Trăim timpuri de mari cotituri și diferențieri sociale , comportamentul uman se raportează astăzi cu regret mai mult la valori materiale și mai puțin la adevăratele volori de spirit, de bogăție sacră cu numele suflet uman. Deseori. pe motiv de griji zilinice cotitdiene , uităm de semenii noștri, de cei care sînt cu mult mai triști ca noi , de cei care din diferite motive necunoscute de noi au ajuns în situații de dificultate atît economică, cît și morală. În privirea unui bătrîn singuratic te scufunzi în cel mai mare adînc de durere și deznădejde. Nu cunoaștem din care motive a ajuns o bunică, care a muncit o viață, a avut o familie, o casă, a sperat la o bătrînețe demnă, să trăiască într-un azil de bătrîni sau cerșind cu rușine în stradă, flămndă și pusteită.

Cei dintîi creștini , au depus la piciorele apostolilor tot ce aveau , urmînd să primească fiecare după nevoie. Dacă ar da fiecare dintre cei avuți unuia dintre săraci o bucată de pine, ar avea toți din belșug , dacă ar contribui fiecare numai cu cîte un obol, necazurile s-ar sfîrși .

Citind cu luare aminte cuvântările Sfîntului Ioan Gură de Aur pe tema milostenei, din toate punctele de vedere, constatam, cu destul de multa ușurință, ca Sfântul Hrisostom a căutat și a folosit toate metodele și mijloacele pentru ai convinge pe ascultători, și pe păstoriți, în general, și ai determina să aplice mântuitoarea virtute a milostenei. Dar și acolo unde nu avea prea mulți sorți de izbânda, el insistă asupra acestei teme fundamentale, atât pentru a-și face datoria de pastor, cât și pentru a le dovedi contemporanilor că este posibil a elimina sărăcia. Și dacă aceasta exista, demonstrează el, ea se datorează numai „neomeniei“ lor.

Venim să vă îndemnăm, ca împreună să schimbăm viețile celor mult mai necăjiți, să le aducem o speranță spre un început mai bun, să –i facem să simtă că ne sunt cu adevărat importanți, astfel le vom aduce o lumină în sufletele lor de la care o vom aprinde și pe a noastră, care va străluci cu mai mare intesitate în lăuntricul nostru, încăl zindu-ne și lumindu-ne pe noi înșine.

Fiecare din noi ne putem aduce aportul în măsura în care dorim, De sînteți elevi, studenți, vă invităm la activitatea de voluntariat pentru a distribui hrana în cantinele sociale. De sînteți doritori de a aduce un zîmbet celor mai triști ca noi ,atunci a-ți putea contribui cu alimente, lengerie, tehnică, haine, medicamente ,donații care vor fi transmise azilelor de bătrîni , persoanelor social-vulnerabile, cantinei sociale. Actele de caritate vor fi fotografiate și plasate pe rețelele sociale, cît și în rubricile următoare ale ziarului “Brațele Părintești”. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Valentin Ceban,
Presedintele Asociatie “Sfintul Vasile cel Mare”